Comuna Maieru
Comuna Maieru este situată într-o depresiune aflată la contactul dintre cristalinul Munţilor Rodnei şi rocile vulcanice ale Munţilor Bârgaului. Este mărginită de 3 măguri de peste 100 m: Măgura Caselor (la est), Măgura Porcului (la nord), Măgura de Jos (la sud).
Valea Someşului Mare este cea care a permis locuirea în această comună datorită marii sale extensiuni. Cea mai mare extensiune a acesteia se afla la confluenţa cu râul Valea Caselor, de pe teritoriul localităţii Maieru, datorită substratului format din roci sedimentare. Culoarul Someşului Mare are forma unei arii depresionare flancată, la nord şi sud de versanţi abrupţi. Această treaptă de relief constituie axa de polarizare a aşezărilor omeneşti şi a căilor de comunicaţii. Piemontul limitrof este cel care face trecerea de la zona depresionară spre zona de munte, piemontul fiind şi el populat.
Valea Anieşului se remarcă printr-o sălbăticie a reliefului, râul curgând printr-o vale adancă, cu pereti abrupţi, până în zona în care, la 3 – 4 km de satul Anieş, în îngustele areale de lunca sau chiar pe versanţii mai domoli, apar casele locuite în permantenţă.
Zona montană a Munţiilor Rodnei, cu altitudini între 800-2000m, ocupă 70% din teritoriu. Teritoriul montan este foarte bine împădurit, iar de la altitudinea de 1700 m încep păşunile alpine.
Din punct de vedere geologic, terenul este alcătuit din sedimente argiloase la suprafaţă, amestecate cu resturi de roci eruptive provenite din degradarea rocilor primare. Sub stratele argilo-nisipoase urmează, în zona de terasă, straturi de pietriş şi nisip cu liant, iar în zona de deal apar depozite de gresii masive de culoare galbenă cenuşie. Munţii Rodnei sunt constituiţi din roci dacite şi andezite, gresii, calcare, şisturi cristaline, şisturi argiloase şi marmot-calcaroase.
Apele subterane au o mare răspândire în tot arealul Munţilor Rodnei, deci le întâlnim şi aici. Ele sunt rezultatul complexităţii tectonice şi reperzintă o mare resursă economică. Rezerve de ape minerale s-au descoperit la Anieş, unde se şi îmbuteliază. Aceste resurse de ape minerale sunt insuficient exploatate, dacă ţinem cont de capacitatea mare a acestora de a se regenera. Există un singur centru unde acestea sunt captate, pe teritoriul localităţii Anieş, dar sunt folosite doar pentru consumul locuitorilor.
Pe teritoriul celor două sate se întalnesc terenuri alunecoase. În masivul Rodnei se mai păstrează formaţiuni glaciare.
Comuna Maieru este situată în partea de nord a Judeţului Bistriţa-Năsăud, la o distanţă de 58 de km de municipiul Bistriţa şi la 5 km de Sângeorz-Băi.
Localităţile componente sunt Maieru şi Anieş. Amândouă se află la poalele Munţilor Rodnei, traversate de râul Someşul Mare şi de drumul naţional DN 17D.
Este situată la altitudinea de 470 m. Suprafaţa totală este de 13016 ha din care 427 ha intravilan şi 12589 ha extravilan.
În comuna Maieru întalnim trei microclimate:
- Cel al Culoarului Someşului Mare, care este un climat de microdepresiune, mai blâd şi care se caracterizeaza prin circulatia mai intensa a aerului, intensificarea vântului, fenomene care au ca efect direct o frecvenţă mai mare a aparitiei fenomenelor de înghet-dezgheţ. O problemă cu care se confuntă orice altă regiune cu o situare geografică similară, este aparitia ceţurilor generate de poziţionarea în apropierea cursurilor de apă.
- Microclimatul de pădure care preia din deficienţele climatului de culoar, prin moderarea vântului şi aduce un plus de comfort termic prin moderarea temperaturilor.
- cel al zonei montane, un climat mai aspru cu vânturi puternice.
Temperatura medie anulă oscilează între valorile de 6 grade C, în culoar, şi 0 grade C, în zona montană. Precipitaţiile sunt mai frecvente o dată cu altitudinea de la 700 m până la 1200 m. Cele mai mari cantităţi de apă cad în perioada mai-iulie.
Climatul regiunii are o mare valoare turistică dacă ne gândim la grosimea şi durata stratului de zăpadă care permite practicarea schiatului în zona montana până târziu.
Ca în multe alte depresiuni submontane, întâlnim bioclimatul sedativ de cruţare, care presupune moderarea factorilor climatici şi astfel, organismul uman nu va avea de suportat stimuli prea intenşi. Acest bioclimat poate are valenţe turistice fiind recomandat pentru persoanele care suferă de surmenaj, neavând contraindicaţii indiferent de sezon. Deci se pretează perfect pentru practicarea agroturismului.
Bioclimatul tonico-stimulent de munte se întâlneşte în Munţii Rodnei la peste 800 m. Acest bioclimat se caracterizează prin presiunea scăzută a atmosferei şi poate fi un avantaj pentru cei care doresc să practice sporturi de iarnă sau agroturism.
Fauna este reprezentată prin câteva specii ocrotite, în munti: ursul carpatin, cerbul carpatin, cocoşul de mesteacăn, ierunca, vulturul pleşuv, cocostârcul alb, cocostârcul negru.
De asemenea, mai întâlnim: misterţul, pisica sălbatică, căpriorul, râsul, jderul, vulpea, lupul, iepurele, veveriţa, viezurele, vidra, dihorul, nevăstuica, ariciul, potârnichea, porumbelul gulerat, turturica, coţofana, mierlele, cucul, păstrăvul, boişteanul, lipanul, mreana şi cleanul.
Toate aceste specii au găsit aici un mediu prielnic pentru a se dezvolta, datorită aşezării altitudinale şi vegetaţiei.
